Oraşul Făgăraş şi-a găsit locul în partea central-nordică a Depresiunii Făgăraş, la 66 km de Braşov şi 76 km de Sibiu. Îl ajunge din urmă DE 68 (DN1) şi îl străbate, deşi oraşul s-a căţărat la o înălţime cuprinsă între 424 şi 441 m.
De când a fost prima oară pomenit în documente - la 1291 sub denumirea de “possesio Fogros”, apoi în 1397 - “villa Fogaraş” (Fogarasch, Fugrasch ), iar ca oraş în 1431 - Făgăraşul s-a schimbat mult. Între timp, între 1369 şi 1462 a intrat în stăpânirea domnilor munteni, împreună cu tot ţinutul Făgăraşului şi al Amlaşului. Influenţele acestei stăpâniri au marcat istoria oraşului şi nu numai.
Aşa cum cetatea Făgăraşului a marcat existenţa acestui oraş, rămânând în centrul valurilor istoriei, încercând să ţină piept potopului de schimbări ale destinului aşezării pentru care a fost construit.

Cetatea Făgăraşului
Cetatea Făgăraşului este un simbol ale acestor ţinuturi şi unul dintre cele mai importante monumente ale ţării noastre, ridicându-şi zidurile marcate de trecerea vremurilor în centrul oraşului.
Cetatea are o vechime de 650 de ani, a fost construită din lemn şi înconjurată de valuri de pământ, ca un punct de apărare în sud-estul Transilvaniei, fără să ştie că în veacurile următoare va deveni un adevărat centru de rezistenţă în faţa invaziilor de turci şi tătari.
Cetatea e luată în stăpânire în 1526 de voievodul Transilvaniei, Ştefan Mailath, dar rămâne fără stăpân după numai 15 ani, când voievodul e prins într-o cursă de Mustafa Paşa. El nu va mai scăpa niciodată din închisoarea Yedicule (7 Turnuri).
De la construcţia ei, cetatea cunoaşte multe transformări, extinderi şi fortificări, până în secolul XVII.
Architectura simplă este dictată de principala funcţie a construcţiei: de fortăreaţă de apărare. Stilul architectonic predominant aparţine Renaşterii târzii, în timp ce primele faze ale construcţiei sunt marcate de goticul transilvănean. Vei remarca bolţile cu deschideri mari, ogivale (deci gotice), în vecinătatea unor uşi şi ferestre ornamentate în stil renascentist.
La 1599 are loc un eveniment important: Mihai Viteazul îşi face intrarea triumfală în vechea cetate. Şi nu este prima oară. În zilele grele ale răzvrătirii nobilimii, Mihai Viteazul îşi găseşte adăpost, împreună cu familia sa, în cetatea Făgăraşului.
După întâmplările dramatice de atunci, cetatea Făgăraşului a devenit reşedinţa principilor Transilvaniei pentru un secol întreg. Aici, la etajul 1, s-au ţinut 4 dintre şedinţele Dietei, iar documentele spun că, la una dintre ele, a participat şi o delegaţie de-a domnului muntean Şerban Cantacuzino.
În 1630 şanţul din jurul cetăţii a fost lărgit şi legat printr-un canal secret de râul Olt. Tot atunci s-a construit un pod mobil la intrarea în cetate, ca măsură de siguranţă în faţa atacurilor.
Odata cu trecerea anilor, magaziilor şi pivniţelor de aprovizionare ale cetăţii li s-a găsit un nou rol: celule în care erau aruncaţi ţăranii iobagi răzvratiţi.
Arc peste timp, în perioada 1948 - 1960, castelul a servit drept penitenciar pentru detinuţi politici.
Cetatea a fost renovată în 1965 iar în incinta ei şi-a găsit loc Biblioteca Municipală. Acum, ea este supusă refacerilor, în încercarea de a-i reda strălucirea de altădată.

Cum pleci de la cetate şi mergi spre Casa de Cultură, poţi vedea statuia lui Badea Cârţan (1849-1911), celebrul cioban din Cârţişoara, care a călătorit pe jos până la Roma, ca să vadă cu ochii lui Columna lui Traian şi alte dovezi ale vechimii şi latinităţii poporului român. Şi care, în 1877 îşi pune turma de oi la dispoziţia armatei române, dupa care se oferă să participe voluntar la Războiul de independenţă al României.

Ca orice oraş transilvănean cu tradiţie, Făgăraşul se mândreşte cu câteva biserici vechi, dovezi ale diversităţii religioase.
Biserica ortodoxă “Sfântul Nicolae”, declarată monument de arhitectură este o ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, înalţată între 1697-1698. Din anul 1721, păstrează în interior frumoase picturi murale. Mănăstirea Franciscanilor şi Biserica Romano-Catolică, a cărei construcţie a început în 1737, este declarată de asemenea monument de arhitectură. Biserica Reformată, construită între anii 1712 şi 1715, pe locul vechii biserici distruse, păstrează două valoroase coloane provenite de la vechiul edificiu de cult. Biserica “Sfânta Treime”, construită între 1782 şi 1783 adăposteşte frumoase picturi murale şi două icoane vechi, pictate în ulei. Biserica Evanghelică, concepută în stil neoclasic, a fost ridicată între anii 1842 şi 1843, dupa ce edificiile anterioare au fost distruse rând pe rând. Două pietre funerare aflate aici aduc mărturii despre existenţa la Făgăraş, în prima jumatate a secolului trecut, a unor bresle ale rotarilor şi pietrarilor. Pe locul vechii construcţii a fost descoperită ulterior o foarte valoroasă Biblie tipărită în limba germană (1544) păstrată şi astăzi.

Un alt popas pe care- l poţi face în Făgăraş este Casa lui Ioan Inochentie Micu Klein. În această clădire, monument de arhitectură şi una din cele mai vechi din oraş, construită în 1727 în stilul Renaşterii transilvănene, a locuit cărturarul iluminist, înalt prelat greco-catolic, membru al Dietei Transilvaniei şi coautor la “Supplex Libellus Valachorum”.