De când ai să pui piciorul în aceste ţinuturi, vei vedea că oamenii de aici sunt bine conectaţi la lumea modernă. Şi nu mă refer doar la cei de la oraş. Sătenii te vor uimi cu utilităţile de ultimă generaţie, de care se folosesc cu nonşalanţa unui oraşean învăţat de multă vreme cu ele.
Cu toate astea, într-un chip ciudat, lucrurile acestea, venite din viitor, nu le umbresc mândria cu care îşi vor purta costumul popular, atunci cand îl imbracă, sau plăcerea cu care îţi vor povesti despre obiceiurile şi tradiţiile de pe meleagurile în care s-au născut - fie că-i hora din sat, colindele de Crăciun, Pluguşorul, Capra de Anul Nou (care în Şinca Nouă continuă, de pildă, până la 7 ianuarie, când toţi fac masă mare şi “strică” capra) sau "Plugarul", sărbătoare agricolă şi "Cununa", obicei care se practică la încheierea secerişului şi care îşi are originea în cultul precreştin al fertilităţii.

Am întâlnit în satul Bucium un puşti de 9-10 ani, care este un foarte mare fan al jocului Vice City pe calculator (ca orice copil de la oraş). Dar când mama, care coase catrinţe şi fuste şi chiar haine preoţeşti ca nimeni alta în satul ei, îi spune să se îmbrace în costumul lui popular, o face imediat. Şi fără să crâcnească sau să pufnească, aşa cum ar face orice copil care trebuie să se supună forţat voinţei altuia. Dimpotrivă, îşi poartă costumul bucuros, potrivindu-şi căciula din blană de miel (vastră - sper să nu fi greşit termenul) un pic într-o parte şi pozează, mândru nevoie mare, lânga mama şi sora lui.
Toţi, până la unul, mi-au lăsat impresia că hainele lor bune nu sunt cele de piele din Italia, sunt aceste costume populare, lucrate cu migală. Sunt hainele lor de gală. Pe care le poarta la cele mai importante sărbători ale anului.
Despre aceste sărbători şi despre obiceiurile legate de ele, ei povestesc cu mare bucurie. Unul dintre cele mai interesante - şi pentru etnografi - este...

Ceata de Feciori colindători
Colindele, spun etnografii, îşi au originea în ciclul agrar după care se hotărau anotimpurile în vremurile pre-romane şi pre-creştine. Ele invocau zeii, oamenii crezând că simpla lor numire era ca o vrajă, ce provoca realizarea în fapt a lucrului dorit.
Odată cu apariţia creştinismului, colinda a asimilat puternice elemente religioase. Cele două lumi au rămas contopite într-un colind până în zilele noastre. Se consideră ca fiind mai autentice colindele care nu pierd din elementele acelor ritualuri pre-creştine.
În Făgăraş, ai să întâlneşti trei tipuri de cete de feciori, în funcţie de “accesoriile” pe care le folosesc în timpul colindului. Ceata de feciori cu bâta (iată un element arhaic al ritualurilor de iniţiere), ceata de feciori cu ţurca (masca) şi cea cu steag. Pe ultima ai să o întâlneşti mai ales în satele de la poalele munţilor.
În afară de accesorii, cetele de feciori mai au un aspect interesant: ele se formează, de fapt, după un sistem de organizare clar stabilit. Întâi e vătaful, apoi urmează alegerea ajutoarelor sale: ghirăul, colăcarul şi crâşmarul. Alegerea acestora a rămas în unele sate asemănătoare ritualurilor arhaice de iniţiere prin care, la o anumită vârstă, intrai sau nu în rândul feciorilor.
În majoritatea satelor, însă, alegerea se face dupa un obicei lăsat din generaţie în generaţie:
Ceata se adună de Sfântul Nicolae şi se hotărăsc şefii cetei - vătaf mare, vătaf mic, colăcar, crâşmar. În perioada de timp rămasă până la Crăciun toţi feciorii trebuie să înveţe, “cu sfinţenie”, toate textele şi cântecele colindelor pe care tu le vei asculta.
Apropo de texte, credinţa în puterea magică a cuvântului a dus la crearea unor colinde impregnate de simboluri, care vin din religiile precreştine şi care au ca filon principal cultul agrar, cele mai multe cuvinte magice fiind, astfel, cele ce denumesc plante - cum ar fi rodia, de pildă (simbol precreştin al fecundităţii).
Iată un exemplu în care vei vedea cum acest element din cultura arhaică este “punctat” de cel creştin:
,,Vino la grădina ta / Că ţi-o-nflorit rodia / Miel curat, curat /Că ţi-o-nflorit rodia / Rodia ca s-o vedem / Domnului să ne-nchinăm!”
Şi exemplele ar putea continua, dar niciodată nu ar suna mai bine decât cântate de ceata de feciori. Mergi acolo şi ascultă-i cum împletesc în poarta gazdei două lumi total opuse, fiecare încarcată de simboluri, surprinzător de frumos topite unele într-altele.