De cum ai trecut peste râul Olt şi începi a călători spre Munţii Făgăraş (Alpii Transilvăneni) şi tot mergând până la Turnul Roşu, tot pe pământul Ţării Făgăraşului calci.
Deschide bine ochii şi priveşte în jur. Poate cele mai frumoase privelişti din ţară ţi se deschid înainte. De la văile ce-şi întind covorul proaspăt al ierbii, uneori între versanţii munţilor semeţi ca niste urieşi de poveste, alteori între dealuri cu coame blânde şi moi, până la lacurile liniştite şi râurile frumos cântătoare pe care satele se aşează perechi-perechi - unul în susul, altul în josul apei - şi chiar mai departe, până la şesul cel larg unde privirea se odihneşte în câte trei-patru rânduri de sate adunate laolaltă ca nişte bătrâni ce stau la sfat, peste tot în aceste locuri ai să-ţi tot spui că nimic nu poate fi mai frumos.
Ajuns aici ai să uiţi că ai aflat despre ţinuturile acestea stând la un birou pe fereastra căruia se întrevede pădurea de beton din jur. Ai să inspiri aerul proaspăt al Ţării Făgăraşului şi ai să cunoşti viaţa adevărată a celor de la sate. Toţi te vor primi cu zâmbete deschise şi cu mişcări iuţi, se vor grăbi să-ţi aşeze cuibul mai bine, să-ţi arate pe Viorica, văcuţa cu ochi umezi abia întoarsă cu ciurda de la păscut, sau să-ţi pună masa cu bucate gătite anume în cinstea ta.
Vorbeşte cu ei. Vei fi uimit de ascuţimea minţii şi de vioiciunea glumelor lor, de cele ce îţi vor povesti despre obiceiurile, tradiţiile şi meşteşugurile din satele lor sau despre frumuseţea împrejurimilor, fie că sunt cetăţi, aşezăminte, mănăstiri şi biserici încărcate de istorie sau trasee turistice prin peisaje pe care n-ai să le mai uiţi.

Iarna ai să asculţi colindele cetelor de feciori din Ţara Făgăraşului (cei despre care etnografii spun că păstrează cel mai bine tradiţia acestui obicei, chiar mai bine decât cei din zona Branului), ai să te plimbi prin nămeţi cu sania trasă de cai bine clădiţi şi, dacă tot vorbim de cai, ai să mergi - în orice anotimp - la celebra herghelie din Sâmbăta de Jos, unde ai să încaleci pe cai focoşi cum numai Făt Frumos trebuie să fi avut. Mai apoi, ai să-l întâlneşti la Drăguş, pe unul dintre cei mai mari artişti populari ai ţării, pe agerul meşter cojocar Dumitru Sofonea şi ai să vezi ce minuni ies din mâinile lui (de la “cheptare înfundate” la “bondiţe”), folosindu-se de cele mai simple unelte, dar şi de meşteşugul moştenit de la tatăl lui, Dumitru Sofonea zis Trasu, cel căruia Tudor Arghezi i-a mulţumit pentru priceperea şi talentul său într-o scrisoare pe care şi acum o păstrează nea Dumitru-fiul.
Meşteşugurile, tradiţiile şi datinile acestor locuri îşi au rădăcini istorice în timpuri mai vechi chiar şi decât cetatea Făgăraşului, începută la 1310, consolidată şi ridicată de-a lungul secolelor, devenită acum unul din simbolurile centrale ale acestor locuri. Brăzdată de timp şi istorie, cetatea îşi va lăsa admirate zidurile înconjurate de apă, îndată ce vei intra în inima acestor ţinuturi - oraşul Făgăraş
Urmează-ne în călătoria prin munţii, istoria, obiceiurile, satele şi curţile oamenilor din aceste locuri. Orăşeni ca şi tine, am văzut toate minunile Ţării Făgăraşului cu acelaşi ochi mirat pe care-l vei avea şi tu. Când vei ajunge acolo...