Mergem la nord de Făgăraş, pe şoseaua Braşov - Sibiu. După ce maşina a mâncat 11 km din şosea, purtându-ne prin peisaje tomnatice incredibile - dealuri verzi, copaci coloraţi în ocru, galben, verde şi ruginiu - ajungem deasupra unei văi largi şi spectaculoase, cu pante acoperite de iarbă; înaintăm şi intrăm în Şoarş. Pe lânga noi, încep să treacă în şiruri case colorate, tăiate în stil arhitectural saxon, cu porţi înalte; apoi tot peisajul se opreste în loc. Suntem în faţa unei case frumoase, cu pereţi vopsiţi parcă ieri şi cu foarte-foarte multe flori în curte. Casa Andradei. Andrada (care este micuţa familiei, alintată de turiştii care vin aici “prinţesa casei”) nu e acasă, dar e mama ei, doamna Bâtiu - păr ca noaptea, ochi mari şi adânci, gesturi grăbite şi foarte multă siguranţă de sine. În timp ce ne arată cele 3 camere, asemănătoare camerelor unui motel foarte bine pus la punct, ne povesteşte despre cei care vin aici. În timp ce vorbeşte, mă gândesc: Vrei să cunoşti nişte canadieni, francezi, luxemburghezi? Nu trebuie să te duci până la ei. E de ajuns să vii în Şoarş. Satul a fost popularizat în Occident, odată cu includerea lui în programul Salvaţi Satele. De cum s-a auzit de el, s-a dat drumul la robinetul cu turişti străini. “Le place foarte mult aici, le închiriez biciclete şi se dau toată ziua cu ele pe dealuri, prin jur”, spune doamna Bâtiu, când ieşim pe veranda pe care trei şezlonguri imense îţi arată ce confortabil poţi petrece câteva zile aici. Prin curte, totul este un basm. Un basm verde cu flori acum, un basm alb cu zăpadă la iarnă. Un grătar îţi atrage atenţia că poţi să pui la fript câteva “articole” delicioase: cum ar fi cârnaţi de porc, o ceafă de porc numai cât trebuie împănată cu grăsime şi chiar nişte mici, nu-i aşa? Aflăm că doamna Bâtiu îţi oferă demipensiune sau pensiune completă - cum preferi tu. Mama dânsei, bunica Andradei, va găti mâncăruri tradiţonale româneşti sau cu influenţe săseşti, folosind ingrediente veritabile - legume sănătoase, carne de calitate, ouă proaspete, lapte adevărat, tot ce vrei. Pentru hrana spirituală, avem aici în curte un atelier de tâmplărie în care ni se povesteşte cum se fac minunile din lemn şi cu ce unelte, după tipicul tradiţional. E bine de ştiut că doamna Bâtiu te poate conduce până la biserica evanghelică de la Viscri, apoi la cea din Biertan, la biserica ortodoxă Sâmbăta de Sus şi chiar mai departe, la Transfăgăraşanul care te poartă pănă la Cascada Bâlea şi la Bâlea Lac. Daca vii aici, s-ar putea să mergi împreună cu următorul turist luxemburghez la o gospodărie, să vezi cum se fac treburile prin curte sau la câmp. Totul va culmina cu intensive cursuri de muls vaca. “Daa... le place! Sunt înnebuniţi să vadă tot. Cum se mulge vaca, se uită ei la poartă cum vine ciurda de la păscut. Se strâng în bucătărie şi se uită cum găteşte mama. Fac poze. O nebunie!” ne povesteşte doamna Bâtiu, încă mirată de ei, dar cu zâmbet. Arunc o privire în caietul cu impresii. Citesc. Engleză, franceză, desene. Din ce vad, îmi dau seama că sunt de-a dreptul încântaţi şi de locurile din jur, şi de familia Bâtiu, şi de casă, de tot. Şi au dreptate.
După ce domnul Olteanu (profesorul “ştie-tot-despre-tot-în-Făgăraş”) vorbeşte cu doamna despre proiectele de promovare a Ţării Făgăraşului, ne luăm ramas bun de la această femeie, care îmi dă senzaţia unei fiinţe deosebit de puternice. Şi am o singură părere de rău - că n-am apucat să o văd şi pe mica prinţesă a casei: Andrada.