Imediat ce intru pe poartă, înaltă aşa cum sunt porţile făcute de mult prin părţile astea, ce să vezi... 2 scutere italieneşti. Lângă ele răsare instantaneu doamna Gărăoiu - foarte bucuroasă de oaspeţi, glumeaţă şi plină de surprize.
Are să te distreze să o vezi cum, femeie la peste 50 de ani, se caţără pe scuter, îl porneşte cu mare pricepere şi gata! nevazută se face...
Ai să te simţi bine şi să vorbeşti cu ea, să o cunoşti.
N-ai mai văzut persoană mai plină de viaţă. Sau mai întreprinzătoare - îi place atât de mult ideea de a intra în povestea asta a pensiunilor, încât a fost la cursurile de specializare de 2 ori. “Să fiu sigură că înţeleg bine!” glumeşte ea.
La început vorbim în curtea lungă, acoperită de iarbă verde şi plină de tufe bogate de trandafiri frumos mirositori. La iarnă, pe crengile dezgolite va înflori chiciura cristalina...

În timp ce doamnei Gărăoiu i se explică unde ar fi bine să aşeze recepţia pensiunii, intru într-una din camere şi văd o sticlă uriaşă de… whiskey JB. Asta e a 2-a surpriză. Aflu că şi pentru ea a fost, când i-a adus-o fiica ei, maritată şi stabilită în Italia.
În rest, ce să spunem, casa e bine pusă la punct şi îngrijită. Bucătăria e mare, spaţioasă şi modern utilată. Locul e primitor şi făcut parcă pentru odihnă.
Trandafirii din curte sunt cea mai plăcută imagine pe care o poţi avea dimineaţa, după un somn bun.

Ce te aşteaptă la Casa Trandafirilor?
Doamna Gărăoiu are tot ce-i trebuie pentru a fi o gazdă perfectă.
Spune că abia aşteaptă să-ţi aducă ceata de feciori colindători - baieţi tineri, care colindă şi acum la fel cum se colinda pe aici acum multe sute de ani şi să te duca in sat sa-ti arate ce frumos se incinge traditionala hora in Sambata de Sus.
Apoi vrea să te plimbe cu sania trasă de cai, să-ţi arate obiceiurile de prin partea locului, să te ducă la câmp să vezi cum se lucrează pământul (vara şi toamna), să-ţi arate la urmă meşteşugurile de la sat, să-ţi ofere plimbări cu calul şi, de ce nu, cu… scuterul.
La sfârşit, îmi dau seama că ea este, într-un fel, quintesenţa spiritului oamenilor din aceste locuri: întreprinzătoare, veselă, plină de energie şi de contraste - foarte deschisă la tot ce e nou, dar, în acelaşi timp, foarte mândră de tradiţiile locului în care s-a născut. Are în plan ca la anul să facă în capătul curţii un mic “muzeu”, în care să arate cum se pregăteşte cânepa pentru ţesut şi cum se ţese pe aici cu unelte vechi de când lumea prin satul acesta.

Înainte de plecare, se schimbă rapid în costumul popular pe care ni-l laudă, foarte încântată. Ăsta este momentul în care am facut poza care exprimă perfect cele spuse mai sus: «femeie in costum tradiţional pe scuter de Italia».
După asta plecăm în protestele acestei gazde incredibile care-i spune domnului profesor Olteanu (cel care ne-a ajutat să aflăm atâtea lucruri despre istoria şi obicieurile acestor locuri): «Tu,, grăbit ai fost! Haideţi să vă servesc cu o ţuică, să iasă afacerea!»
Noi nu mai avem timp, dar ai să ai tu. Şi poate ne spui şi nouă cum a fost...