Intrăm în curtea familiei Popa. Cum viaţa aici trebuie să-şi continue cursul firesc şi cu noi şi fără noi, doamna Popa e în oraş, să rezolve nişte treburi. În schimb, roata hidraulică a morii este - şi se învârte pe cursul pârâului care coboară învolburat pe lângă moară.

Moara familiei Popa este în perfectă funcţionare. Odata venit aici, ai să vezi şi ce înseamnă asta, domnul Popa îţi va arăta procesul de măcinare şi îţi va explica cu lux de amănunte ce înseamnă fiecare piesa în parte şi ce contribuţie îşi aduce la transformarea boabelor de porumb în mălaiul din care iese mămăliguţa pe care o aşezi lângă sarmalele aburinde, dar şi la măcinarea grâului şi transformarea lui în făina cea fină din care se face pâine, croissant, goffrage de liege şi alte produse de patisserie francaise.

Până ne lămurim ce m-a apucat să folosesc limba franceză chiar aici într-o moară din satul Ohaba din Ţara Făgăraşului, îţi sugerez să urci sus în moară şi să ieşi pe uşa de acolo (atenţie la cap, pragul de sus e foarte jos). Aşa ajungi chiar lângă pârâul bătăios care loveşte paletele roţii uriaşe, învârtind-o la nesfârşit. Spectacolul merită văzut.
Ştii cum se zice, dacă n-ai mai fost într-un loc, ia o piatră în gură. Nu e nici o problemă, dacă eşti superstiţios, poţi să o faci, ocoleşte totuşi cele două pietre de la moara domnului Popa. Pe lângă faptul că sunt foarte mari, trebuie să fie şi foarte dure, pentru a nu se toci prea repede. Ei bine, una dintre cele mai dure pietre de moara este cremenea... de Lyon. De unde, bineînţeles că a ajuns la Ohaba, în Ţara Făgăraşului. De aici limba franceză de mai sus şi concluzia că mămăliga românească din aceste locuri se face în colaborare cu Franţa.
Lăsând gluma la o parte, chiar şi aceste cremene de Lyon se mai tocesc din când în când. Pentru a reface şănţuleţele dintre ele, cele între care este prins şi măcinat bobul, domnul Popa trebuie să folosească - nu-i asa? - nişte unelte extrem de rezistente. Ca să-ţi faci o idee, e suficient să spun că ele au cap vidia.
Cam asta ar fi despre moară. Cât despre împrejurimi, totul e foarte plăcut - în curtea peste care se întinde o viţă de vie bogată, şi sub care e o plăcere să stai vara, sunt două case aşezate perpendicular. În cea din stânga cum intri, urmează să stai tu. Cele 3 camere sunt îngrijite, curate şi bine amenajate, grupul sanitar este pus la punct cu toate facilităţile, iar bucătăria spaţioasă (în care ai să vezi pe perete şi un frumos costum popular) este utilată cu tot ce-ţi trebuie.
Dacă vrei să mergi cu prietenii şi să stai într-un loc numai pentru voi, ăsta e locul. Familia Popa nu locuieşte de obicei în casă. Aşa încât, ai tot aerul numai pentru tine şi ai tai să-l respiraţi, ca să spunem aşa.