Am găsit aici o formă de argint viu mai rar intâlnită, cea cu strungareaţă, denumită şi Monica Motoc. Ca să-ti faci o idee despre ea, te rugăm să rezolvi un mic test pentru noi: clipeşte o dată acum! Nu s-a schimbat nimic pe site? E dovada că nu e făcut de Monica Motoc.

Femeia asta e ceva de speriat! Echipa de care am mai vorbit (cea cu hârtiile, cu omologarea) a mai fost la ea, în curtea mare şi frumoasă cu puzderie de flori foarte viu colorate, bine îngrijite şi aliniate vesel în faţa casei. Nu prea ştiu ce au făcut ei atunci, dar acum au făcut ochii cât cepele (apropo de cepe, te vei mai întâlni cu ele mai jos).

Ce-aveţi oameni buni?! zic Păi, nu vezi? Ba da, văd: flori, pavaj şi două case - bine, asta cu etaj încă nu e terminată, dar mai sunt finisajele şi gata. Finisaje, zici? zic ei şi continuă: Păi acum 3 luni nu era nimic pe locul ăla, înţelegi? Nimic!!
Acum fac şi eu ochii cât cepele (atenţie, nici asta nu e marea întâlnire cu ceapa). In fine, intrăm în casa care a crescut în 3 luni cât altele într-un an şi văd că e aproape gata în interior.

Intre timp, vorbesc cu doamna Motoc - Doamne, cât de repede vorbeste! E o femeie vesela din fire şi ne spune lucruri frumoase în timp ce mergem către grădina din spate, populată, câtă frunză, câtă iarbă cu iarbă, pomi, dar şi cu roşii, vinete, ardei şi alte minuni de legume. In grădina mare de “numai” jumătate de hectar, doamna Motoc plănuieste să facă un foişor de lemn în care să-ţi bei cafeaua în zori şi să-ţi iei prietenii la glume în amurg - pensiunea e perfectă pentru grupuri, casa-minune are 6 camere. Plecăm din grădina, până nu se apucă doamna să facă (şi să termine) foişorul. In drum spre casă, întreb ce o să-ţi gătească ţie.

Păi de toate, răspunde ea, gulaş, bulz ca la stână, sarmale... Nu mă las: dar soţul, ce vă pune soţul să-i gătiţi mereu? Aaa, ciorbă de fasole, îi fac o ciorbă de fasole cu boabe mari, grase, pestriţe, nici n-am nevoie de ciolan, că tot gustoasă iese. Şi o ceapă zdrobită lângă ea şi s-a terminat, gândesc eu... Şi cu salată de ceapă rosie, de Făgaraş, zice ea - o fac cu sare, puţin ulei, un vârf de zahăr şi un strop de oţet... Ştiţi cum e? O ne-bu-ni-e! zice soţul, în timp ce mie îmi plouă în gură torenţial. Sau să vedeţi ce tocăniţă de ceapă cu mămăliguţă. “De altfel, cea ma bună mâncare e cu ceapă; am fost în Italia şi am gătit pe-acolo; mâncau italienii de nu mai puteau şi mă întrebau, ce-ai pus, ce-ai pus de-i aşa bună? Eu puneam ceapă.” (ţi-am zis că ai să ai o mare întâlnire cu ceapa, nu? ei bine, ai să o ai, dacă vii până aici). Plecăm de la doamna Motoc, după ce suntem serviţi cu o pălincă marca domnul Motoc, de data asta, pălincă în jurul căreia mai povestim despre celebra ceapă roşie de Făgăraş care, ai să râzi, a dat numele Festivalului Naţional de Umor din Făgăraş: Ceapa de Aur. Vorbesc serios!

M-a luat ceapa pe dinainte şi uitam să-ţi spun că familia Motoc are şi multe alte surprize pentru tine: vara te duce până la poalele muntelui (la 3 km) la picnic, îţi aduce un ghid autorizat care te plimbă pe trasee montane, iţi arată mănănstirea de la Dejani şi pe cea de la Berevoi; tot ea îţi arată cum se munceste la câmp şi te învaţă şi să mulgi vaca, dacă vrei. Cât a fost plecată în Italia n-a uitat de meşteşugurile tradiţionale, aşa că va face pentru tine un mic muzeu, cu război de ţesut şi costume populare tradiţionale.